Când eram mic am fost învățat și educat atât acasă cât și la școală să fac ceea ce mi se spune. Să execut imediat ordinile primite fără ca să pun vreo întrebare. Să tac și să execut, ca în armată.
Nu am fost învățat să gândesc pentru mine

Mi se spunea că nu este bine să gândesc și că să îi las pe alții să o facă în locul meu, eu trebuia doar să ascult și să fac ceea ce mi se spune. Ceea ce am realizat mai târziu este că oamenii care gândesc și își pun tot felul de întrebări despre una, despre alta, dacă este bine sau nu să facă ceea ce le spun alții să facă, sunt periculoși. Periculoși pentru că ajung să nu se mai supună regulilor, societății, ajung să nu mai fie niște mici roboței și încep să își trăiască viața așa cum vor ei.

 

 

Nu am fost învățat să pun întrebări astfel încât să știu de ce trebuie să fac un anumit lucru, care este motivul real pentru care trebuie să fac ceva, ce beneficii voi avea, dar și ceilalți din jurul meu dacă voi face acel ceva. Nu! Nici nu se discută. Dacă cumva aveam tupeul de a pune o întrebare, imediat mi se ”tăia macaroana” printr-o zberitură: „FĂ AȘA CUM CUM ȚI-AM SPUS ȘI NU MAI PUNE ATÂTEA ÎNTREBĂRI PENTRU CĂ ALTFEL AI SĂ VEZI TU!” Și făceam pentru că altfel riscam să o i-au pe cocoașă.

 

 

Am observat că se aplică aceeași ”tactică” și acum. Ok, poate că un copil pe la 6-7 ani nu înțelege el foarte multe, dar să te comporți la fel și cu cei de 15, 17, 18 ani, aici nu mi se mai pare ok. Pentru că în felul ăsta, mai târziu vor ajunge să fie niște legume, niște indivizi care vor fi mereu dependenți de alții. Asta doar în cazul în care(și îmi doresc să fie cât mai mulți astfel de oameni) la un moment dat realizează ceea ce li se întâmplă și spun ”stop, de astăzi voi face și cum vreau eu nu doar cum vor alții.”

 

 

Când mă uit în urmă și analizez ce s-a întâmplat, realizez că unii mă amenințau și țipau la mine atunci când aveam ”tupeul” de a-i întreba de ce trebuie să fac un anumit lucru, pentru că nici eu nu știau de ce. Și ca să nu arate rău în fața unui copil, preferau să se poarte așa și în felul ăsta terminau discuția imediat. Sau mi se spunea că trebuie să fac așa pentru că așa face toată lumea, iar în viziunea lor, dacă toată lumea făcea un anumit lucru însemna că este bine.

 

 

Acum nu se mai pune problema să mai fac ceea ce spune unul sau altul doar pentru că așa vrea el. Da, dacă omul este o autoritate în ceea ce face, dacă este cineva în domeniul de care vorbește, da. Pentru că altfel, de ce să fac?

Acum când îmi mai spune cineva să fac ceva(iar acel om nu are niciun habar despre ce vorbește), îl/o întreb imediat:
– Dar de ce trebuie să fac asta?
– Pentru că așa face toată lumea?
– Şi de ce aș vrea să fac ceea ce face toată lumea? Dacă toată lumea şi-ar lega o piatră de gât şi s-ar arunca în Dunăre, aşa ar trebui să fac și eu?
– Iar la sfârșit mi se spune că nu gândesc ”cum trebuie”: „Alex, gândești prost!”

 
Eu am fost învăţat şi educat ca lumea este rea, că este periculoasă, că nu este bine să ai încredere în oameni. Că nu este bine să fluieri în cimitir, că nu este bine să fluieri în casă că faci a pagubă. Când am întrebat de la cine a auzit asta, mi s-a spus că nu știe și că nici nu l-a interesat, dar a crezut pentru că așa crede toată lumea.
Înainte de a pleca pentru prima dată în afară țării, mi s-a spus că nu se va uita nimeni la mine, că voi fi bătut, că voi fi omorât, că voi fi aruncat în șanț:
– Uite câte nenorociri se dau la televizor!
Iar răspunsul meu era:
– Nu te mai uita la el! Dacă vezi că se dau nenorociri, de ce te uiți?
– Păi și ce să fac atunci?
– Fă ceea ce nu ai făcut niciodată, citește o carte!
Conversația asta am avut-o cu foarte multe rude din familie. Nu au reuşit în viața lor să iasă din țară, dar ce din țară, nu au reușit nici măcar să iasă din zona lor de confort, care era una extraordinar de mică.

 

 

Cu câteva săptămâni înainte a pleca, am rupt o hârtie dintr-un caiet, am luat un pix care scria cu albastru şi am făcut 2 coloane. Pe una scria ”Avantaje”, iar pe cealaltă ”Dezavantaje”. Care erau avantajele sau dezavantajele pe care le aveam dacă rămâneam acolo cu ei sau dacă plecăm afară.

 

 

Dacă rămâneam și făceam așa cum ei îmi spuneau, am realizat că aveam numai dezavantaje. În schimb dacă plecăm aveam numai avantaje. Călătoream, îmi îmbunătățeam engleza, aveam posibilitatea să cunosc culturi și oameni noi și puteam avea parte de aventură. Și am plecat!

 

 

Chiar și acum țin minte, când m-am urcat în autocar, mi-am spus: „Alex, de aici începe aventura mult visată”.

 

 

Și chiar așa a și fost. Nu a fost nici pe departe așa cum mi s-a spus acasă. Că îmi va fi greu, că voi fi bătut și aruncat în șanțuri. Chiar a fost mișto, m-am distrat așa cum nu o făcusem niciodată până atunci.

 

 

Și când le-am spus alor mei cum stă de fapt treaba și că nu au avut niciun rost să își facă griji aiurea, tot pe al lor o țineau. ”Ai să vezi că tot ți se va întâmpla ceva”. Iar în momentul ăla am realizat că de fapt trăim în două lumi diferite și că nu mai are niciun rost să le mai cer vreun sfat sau să le mai spun ce fac eu pentru că oricum nu s-ar fi bucurat dacă mi-ar fi mers bine.

 

 

În schimb am observat că se bucurau atunci când le spuneam că îmi mergea rău, atunci erau toți numai un zâmbet și îmi spuneau: „Vezi, ți-am spus eu, tu nu ai ascultat”.
Nici nu le mai spun ceea fac pentru că ştiu că nu mă ajută, le-am spus, am încercat să mă sfătuiesc cu ei pentru că simţeam ca aşa este bine şi pentru că aveam nevoie de nişte sfaturi, dar mai rău îmi făceau.

 

 

Am întâlnit și oameni răi în tot acest timp, cu toții o facem, dar ei au făcut parte din educația mea. Oamenii răi m-au învățat cum să nu mă port niciodată și să învăț să îi apreciez (și) mai mult pe cei buni, pe cei de calitate.
Pentru că până la urmă de asta există răul, să te facă să apreciezi și mai mult ceea ce este bun. De asta există demoni, să te facă Să Îl iubești și mai mult pe Dumnezeu.

 

 

Pentru că înainte ”îmi plăcea” să persist în greșeală, la un moment dat, am făcut greşeala de a-i spune unei rude de ale mele că vreau să mă lansez în afaceri. Că am muncit destul pentru alții și că este timpul să îmi dau demisia. La care ea, începe să își facă cruci și să îmi spună: ”Să îți ajute Dumnezeu, dar nu o să îți meargă, nu are cum să îți meargă!”

 

 

Ce poți să mai spui la așa ceva? Nimic, taci și îți vezi de treaba ta. De acum înainte nu îi mai spui nimic. Eu cerusem sfatul cuiva căruia îi este frică și să plece singură dintr-o parte în cealaltă a orașului. Asta m-a făcut să realizez că nu este bine să te sfătuiești cu oricine despre orice, lucru pe care în trecut l-am făcut de foarte multe ori.

 

 

Dacă vrei să înveți să faci cozonaci, o întrebi pe bunica, dacă vrei să te apuci de afaceri, ceri sfaturi de la cineva care se ocupă cu așa ceva și care știe cu ce se ”mănâncă” așa ceva.

 

 

Pune întrebări, dacă cineva îţi spune să faci ceva, pune întrebări. De ce trebuie să fac asta, vino cu argumente!
Dacă te judecă, lasă-i să te judece. Indiferent dacă faci sau nu ceva, oamenii oricum te vor judeca. Nu mai merge pe sistemul crede şi nu cerceta. Ok, dacă nu vrei să afli, bine, dar dacă faci parte din acei oameni care vor să ştie care, cum şi de ce, pune întrebări!

 

 

Unii nu întreabă pentru că le este frică, decât să ştie anumite lucruri preferea să tacă, să nu întrebe, iar asta îi face să fie uşor de manipulat.

Vei realiza că unii îţi spun să faci ceva doar pentru ca aşa vor ei, pentru ca asta le face egoul să tresară de fericire şi să creadă că au putere asupra ta. Un părinte mi-a spus odată că indiferent dacă greșește sau nu, el nu îi dă voie copilului său să aibă niciodată dreptate pentru că nu are niciun drept. Atâta timp cât el încă se află sub acoperișul lui, nu are voie să spună nimic. Când va fi la casa lui, da, dar până atunci nici nu se pune problema.

 

 

Oamenii inteligenţi întotdeauna mi-au spus de ce trebuie să fac anumite lucruri şi au venit cu argumente concludente, în timp ce  ceilalţi nu au făcut-o.

Nu mai fă ceva doar pentru că așa face toată lumea. Nu te mai îmbrăca pentru că așa se îmbracă toată lumea. Nu te mai angaja sau te duce la o facultate pentru că acolo merge toată lumea. Încearcă să afli și să faci ceea ce îți place ție, nu altuia. Pentru că mai târziu, pe la 40- 50 de ani vei ajunge în situația de a fi nefericit și mizerabil și vei da vina pe ceilalți și te vei urî pentru că au făcut ceea ce nu ți-a plăcut și pentru că i-ai ascultat pe ei și nu pe tine.

 

 

 Datorită faptului că am început să nu îi mai ascult pe alţii(pe cei care nu știau despre ce vorbesc, cei care se pricep la toate, dar de fapt nu știu nimic), m-a ajutat foarte mult să evoluez.

 

 

Faptul că am început să studiez psihologia, lu’ taică-miu i s-a părut o prostie. Îmi spunea că ascult și cred toți tâmpiții. Iar acum, când mă uit în urmă şi mă gândesc că dacă l-aş fi ascultat, acum probabil aş fi avut o viaţă al naibii de grea.

 

 

Când nu mă m-ai puteam abține pentru că ei tot insistau cu tot felul de sfaturi, îmi spuneau cum trebuie să fac și cum cred ei că ar fi mai bine pentru mine, le spuneam:
”Lasă-mă să mă dau cu capul de pereţi, nu mai încerca să fii un părinte elicopter care să survoleze tot timpul deasupra mea şi care să nu mă lase să fac nicio mişcare. În afară decât să mor, ceea ce oricum se va şi întâmpla la un moment dat, ceva mai rău de atât nu se poate întâmpla.

Cad, mă ridic, merg înainte! Asta este, face parte din viaţă. Dacă tu încerci să faci totul pentru mine, nu voi învăţa nimic. Nu evoluez în felul ăsta, voi deveni dependent de tine, ceea ce niciunul dintre noi nu îşi doreşte asta.”

 

Și au înțeles, într-un final au înțeles.

 

Iar acum când mă uit în urmă îmi mulțumesc în fiecare zi că am făcut ceea ce am vrut eu, ceea ce conștiința îmi spunea să fac și nu ceea ce îmi spuneau ceilalți. Și ca să vezi cum este viața asta, oameni care înainte mă descurajau și îmi spuneau că niciodată nu voi ajunge să fac ceea ce îmi doresc, acum au început să muncească pentru mine.

 

 

Știu mame şi taţi care acum îşi acuza copiii că nu sunt în stare să facă nimic fără ei, nerealizând ca din cauza lor sunt aşa, dar şi a copiilor că s-au supus necontenit. Şi îi acuză, îi judecă, îi jignesc că ei nu sunt așa cum e copilul lu’ cutărică: ”Ce copil prost am, nu e în stare să facă nimic. Stă numai după fusta mea și nu știu ce să mă mai fac cu el!”

 

 

Fă ceea ce vrei…află ceea ce te face fericit!

Asta nu înseamnă că trebuie să te apuci să dai în cap la oameni pentru ca aşa vrei tu. Dacă vrei să te exteriorizezi într-un mod violent, du-te şi te bate la o sală, unde totul este organizat. În felul ăsta te descarci și îți trece pofta de bătaie.

 

E o vorbă, cum că cine nu are bătrâni să îşi cumpere.

 

Bai, dar dacă bătrânii ăia sunt cam limitaţi, ce mare lucru poţi învăţa de la ei? Unii mai mult te încurcă decât să te ajute. Dacă tu vrei să te stabilești într-o altă țară, vrei să pleci peste mări și țări, ce sfaturi poți să îi ceri lu’ unu care toată viața lui a stat în același sat său în același oraș și nu a ieșit din el pentru că i-a fost teamă? Mai multe te va descuraja.

 

 

Tu vrei să sări cu paraşuta şi începe să îţi dea unul sfaturi căruia i-a fost întotdeauna frică de aşa ceva. Tu ştii că asta te-ar făcea pe tine fericit şi îi ceri sfaturi. Dar pentru că lui i-a fost mereu frică de aşa ceva, va începe să îţi spună ca de ce nu este bine să sări cu paraşuta. S-ar pune în locul tău şi va găsi un milion de motive ca de ce nu este bine să sări cu paraşuta. Decât să te încurajeze, mai mult te descurajează, îţi taie din elan.

 

 

Cam 90% din toate ”lecțiile” pe care le-am primit acasă și la școală, viața mi-a arătat și dovedit că nu este așa.
Mi-a arătat că viața este frumoasă. Că nu este nici grea, dar nici ușoară, este exact așa cum o vezi și cum ți-o faci tu. Ceea ce se află în interiorul tău se va manifesta în exteriorul tău. Dacă un om este rău, asta se va manifesta cel mai mult în viața lui, asta pentru că de multe ori atragi ceea ce ești.
Mi-a mai arătat că există oameni frumoși, nu doar fizic, ci și sufletește. Și că poți fi fericit oriunde și oricând și că nu ai nevoie de nimeni și nimic ca să poți face asta.

Alex Ureche

4 thoughts on “Uneori trebuie să îți mai asculți și intuiția!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *