Niciodată nu este prea târziu să spui stop! Niciodată nu este prea târziu să începi să schimbi lucrurile. Să începi să le faci așa cum tu vrei să fie, nu cum vor alții. Poate că până acum alții ți-au dictat viața. Ți-au spus ce să mănânci, cu ce să te îmbraci, unde să lucrezi și ce prieteni să ai. Însă de acum înainte poți începe ca tu să fii regizorul vieții tale, să o regizezi după bunul plac. Niciodată nu este prea târziu, asta doar în cazul în care „băiatul” cu coasa a venit să îți spună că este timpul să îți iei la revedere la această lume. Atunci este târziu, mult prea târziu.

 

 

Am observat un lucru. Acela că oamenii nu vor să caute ceva mai bun în viață din cauza rutinei. S-au obișnuit să facă mereu aceleași lucruri, să meargă la același loc de muncă, chiar dacă acel job nu îi îi ajută să evolueze și să se dezvolte profesional, nici măcar financiar nu îi mai satisface.

 

 

Stau în relații toxice. Chiar dacă stau sub același acoperiș și la aceeași ușă, atunci când trec unul pe lângă altul, nici nu se bagă în seamă, se comportă ca doi străini. Unul stă în dormitor, altul în living, mănâncă pe rând și abia așteaptă ca celălalt să plece de acasă ca să poată ieși din camera lor.

 

 

Când îi întrebi de ce nu vor își caută un alt job unde să lucreze sau de ce nu vor să iasă din relația toxică în care se află, răspund că deja este prea târziu. S-au obișnuit așa. Sau nu o fac de frică, le este teamă de ceea ce vor spune ceilalți despre ei:

„Ia uite-l şi pe ăsta/asta, la vârsta lui/ei este singur(ă)/ nu are servici. E vai de mama lui/ei!”
Celor din jurul tău nu le pasă absolut deloc de ceea ce se întâmplă cu tine. Da, poate vor râde și te vor critica 5, 10, 15 minute, o oră, dar după asta te vor uita. Oamenii sunt atât de prinși în mintea lor, cu tot felul de problemele și frici pe care le au, încât vor uita imediat cine ești și ceea faci.

 

 

Față de acum câteva zeci de ani, speranța de viață a crescut până pe la vreo 80 și ceva de ani. Dacă ai 30, 40, 50 de ani, până la 80 și un pic de ani, ce faci? Până atunci mai ai de trăit câteva ZECI DE ANI. Ce faci până atunci? Te auto condamni la o viață mediocră? Vrei să faci mereu ceea ce nu îți place și să stai lângă un om care pe lângă faptul că nu te ajută cu nimic, te mai și urăște? Asta vrei?
Domne, dacă nu suntem pe aceeași lungime de undă, dacă avem concepții diferite despre viață, ciao, la revedere! Femei și bărbați sunt fără număr. Suntem aproape 8 miliarde pe Pământ.

 

 

Slavă Domnului, în toată lumea asta există milioane de job-uri. Cu tehnologia din ziua de azi poți face bani și te poți plimba în același timp. Trebuie doar să vrei, că de găsit, găsești. Dacă te ambiționezi un pic, găsești!
Un picior în fund nu este altceva decât un pas înainte. Dacă vrei, DOAR DACĂ VREI, vei putea găsi un job mai bun sau un partener mai frumos, mai inteligent și cu mai mulți bani(dacă asta vrei) și care să te iubească mult mai mult decât celălalt.

 

 

În anii ce i-am petrecut în bucătărie, pentru o perioadă de timp am muncit și la Paris, unde am avut un Chef care se purta precum un golan. Mă înjura tot timpul. Mai toți bucătarii au probleme cu ”mansarda” și eu aveam pe vremea aia probleme de comportament, dar ăsta era prea de tot. Pentru un timp am tăcut, am ținut capul în pământ, ceea ce este extrem de greșit în fața unui astfel de om. Dar doar pentru un timp.

 

 

Asta până când am simțit că s-a umplut paharul și nu am mai suportat, mi-am dat demisia. Am făcut asta exact atunci când era nebunia cea mai mare, când avea nevoie de oameni. Nu i-a venit să creadă că am tupeul să fac asta și să îl las cu ochii în Soare. Păi da el ce credea că stau să îi îndur toate mojiciile? Mi-am luat cuțitele, i-am spus și vreo două vorbe de dulce și am plecat. Nu mi-a părut absolut deloc că am făcut asta. Chiar mi-a părut bine că am avut curajul să spun ”stop” și să nu mai stau acolo să îi indur toate injuriile aduse la adresa mea.

 

 

Băi, pune-te pe primul loc, pune-ți fericirea pe primul loc pentru că nimeni altcineva nu o va face! Dacă vrei să îi faci și pe alții fericiți, mai întâi tu trebuie să fii fericit!

A fi nefericit, până la urmă este o insultă asupra vieții, asupra divinității. Dumnezeu își dorește ca noi să fim fericiți, să facem ceea ce ne place, să ne facem viața mai bună și mai frumoasă ca mai apoi să o facem și pe a altora.

Tu te-ai ”lovit” până acum de astfel de experiențe?

Ce ai avut de pierdut până acum din cauza faptului că ai uitat de tine și de fericirea ta?

Aștept răspunsul tău! 🙂

Cu drag,

5 thoughts on “Pune-te pe primul loc!

  1. In primul rand multumesc pentru a acest articol. Purul adevar, mai ales ca sunt in aproximativ aceeasi situatie (sunt sous chef) ,iar general manager este o scorpie fara suflet, ii considera sclavi pe toti angajatii, sa nu uitam ca si ea este o angajata ca oricare dintre noi , precizez ca I-am spus in fata ca asta gandesc despre ea am momente cand vreau sa spun stop , dar ma gandesc ca nu am destula putere financiara sa pot pleca Asa pur si simplu. Am planuit sa mai stau pana in august si apoi sa plec in alta tara. ( nu ma pot ierta facandu-mi rau cu mana mea si suportand oarecum injoseala asta)

    • Cand ai liber iti poti cauta un job in alta parte, iar dupa ce ai gasit iti poti da imediat demisia de la locul actual de munca. Si iarta-te pentru ca altfel iti faci rau!

  2. Am ramas 34 ani intr o casnicie in care am suferit mult!regret in fiecare zi ca nu am avut putere sa ies!am avut 10 o slujba calduta la stat,care nu mi dadea liniste totusi!am schimbat la privat,este f greu,dar am aflt despre puterea mea nebanuita!devin puternica pe zi ce trece si invat sa ma apar singura,sa dau respectul cuvenit persoanei mele!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *