A încerca să faci mereu ca totul să îți iasă perfect, îți va produce anxietate. Asta pentru că niciun lucru nu poate fi perfect. Întotdeauna va putea fi îmbunătățit.

 

 

Nu poți face ca totul să fie perfect. Poate că ceea ce faci ți se pare perfect acum, dar mâine, dacă iei acel lucru și îl reanalizez s-ar putea să nu îți mai placă și să vrei să mai adaugi câte ceva sau să îl schimbi complet.

 

 

Cel mai nou tip de Mercedes care iesă de pe poarta fabricii și care are ultimele tehnologii de pe piață nu este perfect. Întotdeauna vor apărea versiuni noi al acelui model, versiuni îmbunătățite. Pentru că dacă ar fi fost perfect, nu ar mai fi apărut odată la fiecare 3-4 ani câte un model nou.

 

 

Roger Federer este un sportiv perfect? Nu! Pentru că dacă era, probabil ar fi fost mereu #1.

 

 

Aproape toți cei care ”suferă” din cauza perfecţionismului, au o anxietate ridicată.
Dacă știu că lucrul pe care l-au făcut nu este perfect, dacă nu au hainele aranjate în șifonier după coloare, dacă nu sunt călcate la dungă sau dacă a trecut o zi și nu au făcut curat în casă, nu au aer, simt că se sufocă.

 

 

”Vai, dar am făcut bine? Oare va fi bine? Ce mă fac dacă nu va ieşi bine? Ce vor spune ceilalţi? Oare şeful va fi mulţumit? Oare ce va spune mama dacă va vedea că nu am aranjat cărţile cum trebuie? Dar ce va spune soţia dacă mă va vedea că nu mi-am asortat hainele cum trebuie?”

 

 

Și mie îmi place să am totul aranjat și să fie curat în casa în care stau, dar vreau să și pot locui în ea. Nu vreau să am o casă pe post de muzeu.

 

 

Muncind ca bucătar pentru ceva ani, m-am obișnuit ca tot ceea ce fac să fie perfect. Mâncarea trebuia să aibe un gust extraordinaR. în farfurie trebuia să arate precum o pictură, pentru că de asta se spune că bucătăria este o artă. Iar locul în care munceam trebuia să fie extrem de curat, ca într-o farmacie dacă se putea.

 

 

Iar perfecționismul ăsta vine de la faptul că cei care suferă din cauza asta nu vor să fie judecați. Se gândesc că dacă vine x sau y și văd ”dezastrul” de la ei din casă, oare ce vor spune? Asta mi se întâmpla și mie, mai ales atunci când eram în bucătărie. Mereu stăteam cu teroarea că vai dacă va veni Chef-ul bucătar și îmi va spune că nu am făcut nu știu ce bine, oare ce se va întâmpla? Mai rău decât să îmi spună că ceea ce făcusem era o mizerie nu avea ce să se întâmple, dar în mintea mea îmi cream tot felul de nenorociri. Eram terorizat rău.
Când părerile celorlalţi despre tine sunt mult mai importante decât ceea ce crezi tu despre tine te face să fii stresat.

Toți cei care suferă din cauza percepţionismului probabil suferă și din cauza faptului că nu vor să fie criticați, vor să fie mereu plăcuți de ceilalți. Nu vor ca ceilalți să râdă de ei pentru că totul nu este perfect. Asta mai arată și că le este teamă să facă greșeli.

 

 

Dacă nu faci un lucru perfect asta nu înseamnă că greşeşti.
Greșeala până la urmă face parte din viața noastră. Suntem oameni și avem voie să greșim. Cine zice că nu avem voie, probabil este un stresat și un frustrat.

 

 

De cele mai multe ori prin greșeli învățăm cel mai bine. Pentru că greșeala produce suferință, iar suferința ne face să fim mai atenți.

 

 

Ce ți se pare perfect acum, mâine s-ar putea să nu îți mai placă.
Să ai o zi frumoasă!

 

Alex Ureche

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *