Într-o zi stăteam și contemplam la faptul că sunt foarte multe activități în lumea aceasta însă fără a-mi da seama și de ce. După un timp primesc răspunsul. Sunt atât de multe activități pentru că trebuie să existe diversitate, pentru că nu toată lumea vrea să facă același lucru, pentru că dacă toată lumea ar lucra la bancă nu ar mai exista bone care să aibă grijă de copii, nu ar mai exista mecanici auto care să repare mașinile, nu ar mai exista arhitecți care să construiască clădiri și tot așa.

 

Iar fiecare om, entitate spirituală( pentru că până la urmă asta suntem, corpul pe care îl avem este doar o haină pe care o îmbrăcăm la naștere și o dezbrăcăm în momentul morții) are o anumită meserie sau întreprinde o anumită activitate tocmai pentru că are anumite lecții de învățat de acolo.

 

Dacă un om este artist, cântăreț, tot ce ține de apărutul în public, poate are de învățat lecția faimei. Cel care este învățător la o grădiniță sau profesor într-un liceu poate are de învățat lecția răbdării și a calmului pentru că trebuie să fii calm și să ai răbdare ca să poți avea grijă de cineva, dar mai ales de copii.
Și aici ca și acolo, în jocurile video, ca să ajungi la un anumit nivel trebuie să faci anumite misiuni. Dacă vrei bani, dacă vrei mașini, dacă vrei cunoaștere, dacă vrei o relație, dacă vrei orice, trebuie să muncești sau așa cum se exprimă adolescenții de astăzi ” trebuie să faci level”. Ce mi se pare diferit față de jocurile video este că în viața reală timpul durează mult mai mult decât acolo.

 

Oare cum ar fi fost lumea dacă în loc de dorința de a avea bani și putere ar fi existat doar dorința de a avea cât mai multă cunoaștere?

Cum ar fi fost dacă în loc de dorința de a-i face pe ceilalți să se simtă inferiori nouă datorită bunurilor materiale pe care le avem, ne-am fi dorit să învățăm cum să fim mai buni, mai calmi și mai înțelegători cu cei de lângă noi?

 
De cele mai multe ori ne dorim să avem case, haine, mașini și bijuterii din cauză presiunii sociale. Vedem la alții toate astea și credem că asta este normalitatea și că acestea îi fac fericiți. Și le vrem și noi, le vrem pentru că vrem să fim fericiți și pentru a fi în rând cu ceilalți pentru că altfel, în concepția societății în care trăim, dacă nu le ai, clar ești inferior.

 
Pe lângă faptul că vrem să fim în rând cu ceilalți, ne mai dorim să și impresionăm cu ceea ce avem. De aici apare și dorința de a fi plăcuți de ceilalți. Ne dorim asta pentru că vrem să îi impresionăm și stăm mereu cu sufletul la gură atunci când facem ceva, de teama de a nu greși și de a nu fi văzuți prost în ochii lor.

 
Nu vreau să fiu înțeles greșit, bunurile materiale sunt bune, sunt foarte bine, ele ne fac viața mai ușoară. Ideea este să nu ne atașăm de ele pentru că până la urmă toate lucrurile pe care le avem sunt niște iluzii sau sunt ”închiriate” pentru o anumită perioadă de timp. Pentru că în momentul când ne vom lua rămas bun de la această lume, în afară de cunoașterea și lecțiile dobândite, nu vom mai lua nimic cu noi. Iar atașamentul față de acestea ne distrug pentru că dacă le pierdem sau sunt distruse, vom suferi.

Alex Ureche

One thought on “Mă simt că într-un joc video

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *