Mulţi oameni deseori se autosabotează pentru că nu se cunosc pe ei înşişi. Nu ştiu ce anume îi face să fie fericiţi, de ce sunt nefericiţi, care este motivul real al nefericirii lor. Nu ştiu ce anume îi face să cadă în depresie sau ce trebuie să facă ca să scapă de ea şi asta fără să ia pastile. Nu reuşesc să înţeleagă de ce uneori viaţa este atât de grea şi de crudă. De ce li se întâmplă „numai lor” tot felul de nenorociri sau de ce trebuie ca tocmai ei să sufere.
Atunci când un om nu se cunoaște pe el însuși, când nu știe care este adevăratul motiv pentru care se simte bine sau rău., ce și cum anume procedează de cade în depresie, de ce îi este frică de un anumit om, obiect, animal sau experiență, își face viața singur grea.

 

 

Pe lângă asta, atunci când nu se cunoaște pe el însuși, îi va fi greu să îi poată cunoaște și pe ceilalți. Se va atașa rapid de fiecare om care la început pare că este pâinea Lui Dumnezeu, după care va fi dezamăgit pentru că acel om care la început era ok, acum s-a schimbat total.

 

 

Se va atașa rapid de fiecare om care la început pare că este pâinea Lui Dumnezeu, după care va fi dezamăgit de către acea persoană pentru că acum acel om  după ce s-a văzut cu sacii în căruță s-a ”transformat”, s-a schimbat la 180 de grade arătându-și adevărata față.

 

 

Și va ajunge ca pe viitor să îl respingă pe fiecare în parte din cauza faptului că în trecut a suferit, iar acum i-a băgat pe toți în aceeași oală și crede că toată lumea este la fel. Va ajunge la concluzia greșită că în ziua de astăzi nu mai poți avea încredere în nimeni.

 

 

Avantajul pe care îl are un om atunci când începe să se cunoască din ce în ce mai bine este că auto sabotarea va dispărea. Împrietenirea cu tot felul de oameni care  așa cum am mai scris și mai sus, la început par a fi pâinea Lui Dumnezeu, la fel, va dispărea și ea. Pentru că în momentul ăla îți poți da seama ce fel de om este, îl ”miroși” de la distanță!

 

 

Vreun dezavantaj în a te cunoaște pe tine, nu știu dacă este sau cel puțin nu l-am depistat până acum.

 

Cunosc o femeie care are la activ câteva căsătorii cu bărbați și n alte relații, cu același gen de bărbat, bețiv și violent. Erau violenți cu ea atât fizic cât și verbal. O jigneau, o băteau, ziua ieșea pe stradă cu ochii umflați și vineți, iar buzele le avea sparte de la palmele și pumnii primiți ”în joacă”, așa cum încerca ea să se scuze. Chiar dacă încerca să se machieze ca să mascheze loviturile, tot se cunoșteau. Uneori din cauza scandalurilor și bătăilor pe care le primea, pleca de acasă, stătea pe la rude, pe la vecini și pe la alți cunoscuți.

 

 

Când reușea să iasă dintr-o relație cu un astfel de om, spunea că nu îi mai trebuie niciun bărbat. Că toți sunt la fel, că toți sunt niște nenorociți și că nu știe ce a fost în capul ei să intre într-o relație.

 

Apoi după vreo trei, patru luni de stat singură începea să plângă și să se simtă deprimată din cauză că ea nu are nicio relație și că se simte a nimănui. Și că nu înțelege cum de la ea nu se uită niciun băiat bun. Că de ce ”toate proastele” au norocul de a da peste bărbați ”perfecți” și numai ea are ghinionul de a da doar peste proști.

 

 

Vulnerabilă și tristă pentru că nu are pe nimeni lângă ea care să îi fie alături și să o alinte, atunci când unul sau altul se ”trezea” să îi spună ”vai da ce frumoasă și inteligentă ești”, imediat îi ”sărea” în brațe și începea să aibă o relație cu el.

 

 

După care, la scurt timp, calvarul începea din nou. Era din nou bătută, jignită și făcută de râs în fața celorlalți. Uitase ceea ce spusese înainte, faptul că nu va mai intra într-o relație cu niciun bărbat sau cu acest gen bărbat.

 

 

Unele dintre ele au copii și încearcă să stea într-o relație cu cineva care le face să sufere foarte mult de dragul lor, a copiilor. Nu vor ca aceștia să crească fără să îi aibă alături pe tatăl lor sau nu vor să se depărta de el de teamă că ce vor spune ceilalți despre ele, nu vor să fie judecate. Sau că dacă mamele și bunicile lor au avut parte de asemenea relații și au continuat să stea, același lucru trebuie să facă și ele. Însă săracele nu știu, nu își dau seamă sau nu vor să își dea seama de faptul că unui copil o asemenea relație pe care o au părinții, nu îi face deloc bine. Îi face mai mult rău decât bine.

 

 

Țin minte că atunci când eram mic, aveam vreo 6-7 ani, când se certau ai mei, pe mine mă bufnea plânsul numai când îi auzeam că începeau să țipe unul la altul. Cu toate că nu aveam niciun motiv să plâng. Nu îmi făcuse nimeni niciun rău, nu am fost lovit, nu îmi furase nimeni jucăriile.

 

Când îi mai auzeam pe câte unii spunând că nu este bine să te certi în fața copilului pentru că el va simți și nu îi va face bine, îl trimiteam la plimbare.
”Cum să înțeleagă domne un copil de 6 ani ce vorbesc eu cu maică-sa? Abia a ieșit din scutece, ce poate el să înţeleagă? E precum un câine, îi dai o jucărie și nu mai spune nimic.”
Însă acum când mă uit în urmă și analizez cum mă simțeam eu atunci când ai mei se certau pentru că s-a întâmplat de extrem de multe ori, înțeleg. Poate că atunci nu înțelegeam exact ce se întâmpla, dar simțeam. Iar asta mă făcea să plâng, să fiu trist pentru că în jurul meu nu există iubire, nu exista armonie. Iar certurile și scandalurile aveau loc des în familia mea. Cinșpe ani s-au chinuit unul pe celălalt, după care într-un final s-au despărțit, iar fiecare și-a văzut de viața lui.

 

 

De asta este atât de important să te cunoști atât pe tine, cât și pe ceilalți. În momentul când începi să te cunoști, vei începe să fii în controlul tău. Vei începe să îți poți controla gândurile, emoțiile, să înțelegi de ce te simți într-un fel sau altul. Vei ști exact ce vrei, ce îți place, ce nu îți place, ce vrei și ce nu vrei de la un om. Nu vei mai intra în relații cu tot felul de oameni toxici care doar arată bine și atât, nu reușesc să îți aducă niciun strop de valoare în viața ta, oameni care nu te completează și care nu sunt niciodată pe aceeași lungime de undă cu și tine. Frumusețea este un dar divin, dar înțelepciunea este mult mai prețioasă decât frumusețea.

 

Cu cât te cunoști mai bine, cu atât relațiile cu cei din jur vor fi mai bune!

Toni Collette

 

Alex Ureche

 

5 thoughts on “Învață să te cunoști!

  1. Bravo pentru cele scrise, Alex, mi-a placut! Trebuie sa incepem sa fim constienti si responsabili de ceea ce traim zi de zi. In experienta mea de life coach am intalnit multe persoane care prin simplul fapt ca au inteles ce li se intampla au reusit sa-si schimbe viata complet!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *