În viața asta cu toții suntem niște exploratori plecați într-o aventură și în care încercăm să ne găsim pe noi înșine. Vrem să aflăm de ce suntem aici, care este scopul nostru, care este scopul vizitei noastre pe această planetă.

 

 

Cred că scopul nostru este mult mai mare decât acela de a ne căsători, de a merge la muncă, de a face copii și de a ne plăti taxele la stat. Ar fi mult prea trist să fie așa.

 

 

Poate greșesc, dar ceea ce am observat eu de-a lungul timpului, este că suntem aici ca să învățăm lucruri mult mai importante de atât. Venim aici ca să ne ”lovim” de anumite lucruri, situații și experiențe astfel încât să putem învăța anumite lecții care să ne poată ajuta pe mai departe. Cum ar fi lecția iubirii, a iertării, lecția banilor, poate chiar lecția sărăciei.

 

 

De multe ori m-am întrebat, mi-am pus întrebările astea existențiale, întrebări pe care probabil fiecare și le-a pus la un moment dat în viață. Dacă nu au făcut-o până acum, cu siguranță o vor face mai târziu.

 

 

De unde vin? De ce sunt aici? De ce m-am născut în România și nu în America? De ce m-am născut în familia asta? De ce i-am întâlnit pe acei oameni și nu pe alții? Încotro mă îndrept? De ce fac ceea ce fac acum? Care este scopul și durata vizitei mele pe Pământ?

 

 

Pentru un timp, în gândirea mea egoistă, am crezut că viața înseamnă doar despre ceea ce vreau eu, că este doar despre mine. Despre ceea ce vreau să fac, despre ce să conduc, unde să stau, cu cine să stau și așa mai departe. Dar oare este așa? Oare este numai despre mine sau este despre noi? Viața înseamnă doar eu său înseamnă noi? Cred că viața înseamnă și „eu”, dar mai mult decât ”eu” înseamnă ”noi”.

 

 

Și dacă este așa, atunci ce vrea viața de la mine? Ce vrea viața de la noi? De la fiecare în parte?

Oare de ce uneori viața ne oferă niște oferă niște lecții atât de dure? Care este motivul pentru care Dumnezeu uneori ne face să suferim atât de tare?
O fi din cauză că vrea să ne distrugă? O fi pentru că unul a uitat într-o zi să își spună rugăciunea?

 

 

Eu cred că prin aceste lecții, care uneori sunt mai dure, viața, Dumnezeu, Allah, Tao, Krishna cum vrei tu să îi spui, vrea să ne facă mai buni, mai puternici, mai inteligenți, mai iubitori, mai blânzi, mai calmi și mai iertători. Nu cred că vrea ca noi să fim niște sălbatici, niște încuiați, niște ignoranți, niște indivizi care să aibă tot felul de frici și limitări.
Pentru că nu știu pe nimeni ca după ce a trecut peste o perioadă mai grea să nu fie ieșit din ea mult mai puternic.

Fiecare om care apare în viața noastră, apare ca să ne învețe ceva. Unul te învață cum să te porți, altul cum să nu te porți. Un om care este blând, iubitor, de treabă, îți arată cum să te porți, în timp ce un altul care zbiară, este arogant, zeflemitor și impudent, îți arată cum să nu te porți. Fiecare om ne este profesor într-un fel sau altul.

 

 

Chiar și femeia de servici care mătură scările în fiecare zi îți poate fi un profesor. Îți arată cum să dai cu mătura, asta în cazul în care nu știi, că mai sunt și unii care nu ”știe”.

 

 

Fiecare situație mai dificilă care apare în viața noastră, apare pentru că așa este îngăduit. Crezi că dacă Dumnezeu nu ar vrea ca un anumit lucru să se întâmple, s-ar putea petrece? Crezi că poate să ridice cineva vreun deget? Crezi că poate cineva să îți atingă vreun fir de păr? Nu!

 

 

Faptul că nu ne-am născut câini, pisici sau nu știu ce viezure sau șopârlă cred că deja este un dar extraordinar de mare.Așa că de ce nu să profităm cât mai mult de pe urma asta și să încetăm odată pentru totdeauna să ne mai victimizăm.

 

 

Suntem aici pentru o perioadă scurtă de timp.

Fie că ne place sau nu, fiecare va muri la un moment dat. Fiecare va muri la un moment dat, asta pentru că fiecare este dator cu o moarte. O moarte de care majoritatea se tem. Se tem pentru că nu o cunosc, pentru că nu sunt curioși.
Buddhiştii merg pe premiza că domne dacă tot trebuie să ne lovim de ea, hai să o studiem, să vedem despre ce este vorba. Când începi să o studiezi, începi să afli anumite lucruri. Gen, că de fapt atunci când ”mori”, mori doar fizic. Noi ca și entități suntem eterni. Doar pe Pământ suntem pentru o perioadă temporară. Venim ca să ne putem lua anumite lecții.

 

Alex Ureche

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *