Când venim pe lumea asta nu ne dă nimeni un manual de instrucțiuni în care să ni se spună exact ce avem de făcut astfel încât să avem o viață frumoasă și fericită. Asta ține de noi, ține de voința noastră de a căuta, de a afla, de a cunoaște.

Fericirea nu o găsești în bani, nu o găsești în lucruri, nu o găsești în persoane. O găsești în tine, se află mereu în tine. Nu te părăsește niciodată, este disponibilă la orice oră din zi și din noapte. Trebuie doar să îi dai voie să se manifeste.

Dacă o tratezi ca pe o destinație s-ar putea să nu o obții niciodată. S-ar putea ca atunci când ajungi să obții ceea ce ți-ai dorit din totdeauna, fericirea să nu fie atât de mare sau mai rău, să nu existe deloc.

Acum mulți ani de zile îmi doream să pot călători. Îmi doream să zbor cu avionul, să văd și eu cum este, voiam să simt și eu acel gol în stomac pe care îl are un om atunci când se desprinde avionul de sol. Îmi doream să văd anumite locuri pe care înainte le văzusem doar pe calculator sau la televizor.

Anii au trecut și am reușit să îmi îndeplinesc prin altele și dorința de a călători. Aveam impresia că atunci când voi reuși să ajung în locurile pe care înainte doar le visam, voi simți o fericire pe care înainte nu o mai avusesem niciodată. Credeam că voi avea o stare de beatitudine, ca și când s-ar fi ridicat Kundalini și gata, aia ar fi fost.

Când am ajuns în acele locuri , la început eram ” wow, ce mișto!” Chiar mi-a plăcut. Însă după o lună, acea fericire care am crezut că va dura pe vecie, dispăruse. Locurile prin care mergeam nu mă mai impresionau atât de tare, eram morocănos. Ba nu îmi convenea cu cine eram, unde eram sau ce conduceam. Mereu găseam câte un motiv care să mă facă să nu îmi dea voie să mă bucur de locurile în care eram. Cu toate că mă aflam în niște locuri de parcă simțeam că sunt într-un screen saver, nu mă mai impresionau absolut deloc.

Treaba asta cu fericirea am înțeles-o târziu, chiar foarte târziu pot spune. După câțiva ani în care am călătorit destul de mult, m-am întors în niște locuri în care nu erau nici pe departe atât de frumoase pe cât erau cele din care tocmai venisem.

Peisajul era dezolant, totul era gri, gunoaie peste tot, oamenii nu erau la fel de prietenoși. Însă abia atunci am înțeles că nu contează locul în care mă aflu și cu cine sunt, fericirea este mereu în mine.

Poți fi în unele dintre cele mai mișto locuri din lume și poți fi mizerabil, așa cum s-a întâmplat cu mine sau poți fi într-unul dintre cele mai urâte locuri, dar poți fi fericit, poți găsi ceva care să te facă să zâmbești.

Mai cred un lucru. Acela că este important să ne îndeplinim lucrurile la care am visat din totdeauna, astfel încât să realizăm că de fapt acestea nu ne aduc fericirea mult visată, că fericirea este o stare de spirit nu o destinație. Iar prin asta să putem începe să apreciem lucrurile mărunte, lucruri pe care înainte nu le vedeam sau pe care le ignoram total. Ca de exemplu să apreciem că putem merge, că putem vedea și auzi.

Fericirea nu o găsești în bani, nu o găsești în lucrurile materiale, nu o găsești în alte persoane.

Sunt atât de mulți oameni care s-au sinucis, cu toate că aveau tot ceea ce și-ar fi putut dori. Bani, familie, carieră. Un exemplu este Robbin Williams.

Sau mai este cazul lui Adolf Merckle. A fost unul dintre cei mai bogaţi oameni din Germania. În anul 2006, potrivit Forbes, era al 36-lea cel mai bogat om din lume. În 2007 averea sa era în jurul a 12,8 miliarde de dolari. Din cauza unor investiţii proaste, în 2008 a căzut până pe locul 94, rămânând cu ”doar” 9,2 miliarde de dolari, ceea ce pentru el i se părea o tragedie. Din cauză că nu a suportat gândul că nu mai putea ţine pasul cu ceilalţi bogătaşi ai lumii, pe data de 5 ianuarie 2009 se sinucide, aruncându-se în fața trenului.

Warren Buffet spunea că degeaba ai miliarde de dolari dacă nu ești fericit. Dacă ești putred de bogat și nefericit înseamnă că ai eșuat.

Poți trece prin momente grele ale vieții, dacă știi cum să discuți cu tine în acele momente, nu ai cum să fii afectat.

Știu că atunci când viața te ”lovește” atât de tare de zici că nu e adevărat ce ți se întâmplă este greu să fii pozitiv și să crezi că până la urmă totul va trece și va fi bine. Este greu, nu am zis că este ușor. Atunci când afli că ai cancer în fază terminală, când afli că cineva drag ți-a murit, când afli că ai pierdut tot ceea ce ai agonisit până acum. Este greu să fii pozitiv în astfel de momente, dar nu imposibil. În momentele alea tu trebuie să fii cel mai bun prieten al tău.

Pentru asta este nevoie de antrenament. Așa cum la sală îți lucrezi mușchii ca să poată crește, așa trebuie să faci și cu mintea. Să o antrenezi să vadă doar partea pozitivă din orice, să îți dezvolți acest ”muşchi”. Iar lucrurile pe care înainte le vedeai ca pe niște nenorociri se vor transforma în oportunități, noi moduri de a crește.

Atunci când viața ne mai ”lovește” din când în când nu face altceva decât să ne dea un examen. Un examen prin care să vadă dacă ne-am învățat lecțiile sau nu. Dacă reușim să îl luăm, trecem la nivelul următor, dacă nu, rămânem la stadiul respectiv până când vom lua acel examen.

Cineva spunea odată ceva frumos, cum că noi în Cer avem parte de teorie, iar pe Pământ punem în practică ceea ce am învățat acolo.

Alex Ureche
P.S

 

Ca să poți fi mai recunoscător și să te bucuri și mai mult de ceea ce ai, îți poți pune următoarea întrebare: „Cum aș putea să Îi mulțumesc Lui Dumnezeu și mai mult pentru ceea ce mi-a dat?”

4 thoughts on “Fericirea Este O Stare De Spirit, Nu O Destinație!

  1. Imi place fraza asta : „Atunci când viața ne mai ”lovește” din când în când nu face altceva decât să ne dea un examen. Un examen prin care să vadă dacă ne-am învățat lecțiile sau nu. Dacă reușim să îl luăm, trecem la nivelul următor, dacă nu, rămânem la stadiul respectiv până când vom lua acel examen.” cred ca are mult adevar , sau cel putin in ceea ce ma priveste asa cam si este. Numai ca morala ar fi ca trebuie sa fii foarte egoist , fiindca uneori loviturile vietii sunt impotriva celor apropriati. Si acolo nu ai ce face ,, trebuie sa suferi !

  2. Ți-a scăpat ceva Alex: Robin Williams avea o afecțiune cerebrala gravă ce i-a provocat starea severa de depresie si nu avea de-a face cu fericirea sa. Nu s-a trezit el dimineata si s-a gândit ca e nefericit si a comis-o. Un foarte mare procent din sinucideri are la baza traume grave din copilărie sau de pe parcursul vieții ce dau disfuncționalități la nivelul creierului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *