Domne mult timp nu am înțeles asta, ca multe altele de fapt. Nici acum nu știu foarte multe, dar încerc ca în fiecare zi să fac în așa fel încât astăzi să știu mai multe decât am știut ieri.

 
Multă vreme nu am crezut asta, dar în timp viața mi-a dovedit că este așa cum spune ea și nu cum spun eu. Adică, m-am lovit de atât de multe ori de asta încât am ajuns să îi dau dreptate :)).

 

 

Când am dat pentru prima dată de spiritualitate, dezvoltare personală și psihologie, eram atât de entuziasmat de informațiile pe care le găsisem, încât îmi doream să spun la toată lumea despre ele, mai ales celor apropiație mie.

 

 

Asta pentru că pe mine mă ajutaseră foarte mult și voiam să îi ajute și pe ei. Mă ajutaseră să îmi transform modul de a gândi și credeam că o vor face și cu ei. Pentru că atunci când tu te simți bine și ești fericit, vrei ca și cei apropiați ție să fie la fel.

 

 

Însă ce să vezi? Surprize, surprize! Pe lângă faptul că nu au fost absolut, dar absolut deloc de acord cu toate astea, mi-au mai spus că sunt și niște mizerii, niște porcării și că ”pun botul” la toate porcăriile pe care mi le spun alții. Că sunt nebun și că am ajuns să ascult de orice prost. Pentru ei Dalai Lama era ”orice prost”.

 

 

Iar eu eram: ”Dar vai? Dar cum? Dar ce proști și ignoranți sunteți voi!”

 
Chiar și după ce plecam unul de lângă celălalt, în mintea mea era: ”Ce tâmpiți , cum am putut să stau lângă ăștia până acum? Ce o fi fost în capul meu?

 

 

Apoi pentru că abia începusem perioadă în care trebuia să gândesc pozitiv, îmi spuneam că pentru mine acum asta este un fel de misiune. Faptul că ei nu acceptau toate astea este pentru că depindea de mine să îi fac să se schimbe, că asta este misiunea mea. În mintea mea mă credeam un fel de supererou.

 
Și tot nu au înțeles. Oricât de multe discuții am avut, nu au avut niciun rezultat pentru că într-un final au dus la ceartă.  După 30 de minute în care fiecare încerca să își impună punctul de vedere, țipam unul la celălalt, ajungeam să mă simt foarte obosit, de parcă aș fi fost să alerg la un maraton.

 

 

În schimb acum nu mai fac asta. Atunci știam mai puține, astăzi știu un pic mai multe. Am învățat să nu mă mai contrazic cu nimeni, mi-am autoimpus asta. Pentru că atunci când observi că ceva nu îți face bine trebuie să faci ceva ca să începi să te simți bine.

 

 

Și acum când mai simt pe cineva că încercă să caute ceartă, zic ca el/ea și fac mine. Îl las în pace, renunț să îmi mai irosesc din energie aiurea: „Așa este cum spui tu, ai perfectă dreptate!”

 

 

Atunci când faci asta, unii vor ajunge chiar să fie mirați de faptul că nu încerci să te contrazici sau să te cerți cu ei. Asta pentru că ei chiar asta caută. Unii chiar se încarcă cu energie și se simt bine atunci când au discuții în contradictoriu cu cineva.

 

 

Știu oameni care interacționează cu foarte mulți oameni noi în fiecare zi datorită serviciului pe care îl au și abia așteaptă să dea de câte unul cu care să se certe. Mi-au spus că asta le place. Le place să li se dea dreptate, să fie ei cei care câștigă orice, dar absolut orice dispută. Ce câştigă dacă fac asta? Le crește orgoliul, atât, se simt superiori.

 

 

Cel mai bun mod de a nu te mai contrazice cu nimeni și de a nu te mai enerva aiurea este să spui că ei și să faci ca tine. Dacă nu cred ceea ce tu le spui, aia e, să fie sănătoși, vor înțelege atunci când vor fi pregătiți. Așa cum spune și Buddha, ”când elevul este pregătit, maestrul apare!”

Alex Ureche

Postări interesante găsești și pe Instagram. Click aici: https://goo.gl/XFXFeJ

5 thoughts on “Cu cât afli mai multe, cu atât începi să vorbești mai puțin!

  1. Buna! mi-a placut foarte mult articolul mai ales ptr ca ma regasesc ft des in aceasta situatie si, la fel ca si tine, am obosit sa ‘dovedesc’ ca am dreptate in niste situatii elementare (de bun simt). asa cum spui nu are rost sa dai apa la moara unor oameni care se hranesc cu aceasta energie a satisfacerii propriului orgoliu si, vorba aceea, strugurii sunt acri ptr multi, de-asta se si ajunge la cearta in majoritatea cazurilor.
    Mai astept astfel de articole.

  2. Buna! cat adevar, ai dreptate, cum vine si vorba aceea, nu te pune cu prostul ca are mintea odihnita, super bun articolul.

  3. Articolul este bun, intr-adevar.
    Insa acest obicei, de a „spune ca ei si a face ce vrei”, imi inspira putina ipocrizie. Restul ideilor sunt frumoase si adevarate ( in primul rand adevarate), numai aceasta ma cam deranjeaza. Prost spus „deranjeaza”, dar, in fine, sper ca intelegi putin ce simt.
    Incerc doar sa sugerez faptul ca poate nu acesta e raspunsul…

    Referitor la tema acestui articol, v-as sfatui sa cititi (sau recititi) cartea „Mizerabilii”, in special prima parte, care il prezinta pe episcop. Are idei superbe, socant de potrivite situatiei actuale umane, in ciuda sutelor de ani care au trecut.

    Repet, articolul este bun, iar tema superba. Vad putin lucrurile diferit, iar marirea viziunii nu strica niciodata. Daca e buna, o primesti, daca nu, o ignori.
    Succes pe viitor!

  4. Buna,
    Foarte frumos articolul numai că în loc de ai dreptate as spune de acord cu tine dar eu am alta parere întrucat faptul ca spun ca tine si fac ca mine suna a pasiv-agresiv(cei care zic da si fac cum vor ei).Asa vad eu lucrurile si imi da sentimetul de integritate.Ce parere aveti?

  5. exact cum ai povestit tu aici mi s-a intamplat exact la fel din dorinta de ai ajuta si pe ceilalti si in final exact ca tine zic ca ei si fac ca mine si pana la urma cred ca fiecare va trece prin acest proces

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *