Ne creăm propriile dezamăgiri datorită așteptărilor pe care le avem de la ceilalți.

Dezamăgirile, nervii, tristețea, de cele mai multe ori apar datorită faptului că ceilalți nu răspund așa cum ne-am fi imaginat:”După câte am făcut pentru ea/el, așa mă tratează? Da’ cum de își permite să îmi facă una ca asta?” În loc să ne uităm și să analizăm felul cum ne comportăm, ne concentrăm pe felul cum se comportă ceilalți.

 

 

Atunci când nu ai nicio așteptare de la nimeni, nu ai cum să fii dezamăgit(ă)!

Dacă faci ceva, dacă dăruiești ceva din suflet, fă-o pentru că așa vrei și simți tu, nu pentru că ai un anumit interes. În felul ăsta nu ai cum să fii dezamăgit(ă). Iar faptul că ești dezamăgit(ă) arată că ai atașamente. Atașamentul de cum ar trebui ca ceilalți să se comporte, dar nu o fac sau că ar trebui să facă un anumit lucru și iarăși nu îl fac.

 

 

Atâta timp cât nu mă aștept să primesc nimic de la nimeni, nu am cum să fiu dezamăgit.

M-am obişnuit să nu am nicio așteptare de la nimeni. Păi de ce? Pentru că în trecut am avut și m-am ars, nu mi-a fost bine. Ajutăm și ofeream ceea ce aveam cu gândul că mai târziu și ei vor face la fel. Doar că ceilalți nu se comportau așa cum eu am făcut și cum mi-aș fi dorit și rămâneam cu buză umflată. Acum, dacă dau ceva, dau pentru că așa simt, pentru că asta mă face fericit, nu pentru că am un anumit interes. Dacă ceilalți nu se comportă cu mine la fel cum o fac eu cu ei, este doar problema lor, nu a mea.

 

 

Acum dacă am o problemă, mi-o rezolv singur.
Când stăteam după alții să îmi rezolve problemele, ori tergiversau lucrurile, ori nu le făceau cum trebuie, iar la sfârșit tot eu eram cel care suferea și nu era bine.

 

 

Când am ajuns în Anglia pentru prima dată, cineva mi-a oferit un loc unde să stau. Era o cameră într-o casă în care mai erau vreo cinci indieni. În viziunea mea, locul în care trebuia să stau credeam că va arăta bine. Nu mă așteptam la lux, dar măcar să fi arătat decent. Să fie curat și să fie liniște.

 

 

Numai că în momentul când am ajuns acolo, am rămas șocat. Praf, ambalaje de mâncare aruncate aiurea. Miros de țigară, umezeală și mucegai peste tot. Nici nu știu cum puteau respira cei care locuiau acolo. Iar toaleta din casă arăta mai rău decât cele publice.

 

 

Nu știu, poate că unora nu prea le place curățenia, dar eu nu suport să stau într-un loc în care este mizerie. Mă ”zgârie” pe creier dacă știu că în locul în care stau este dezastru. Am încercat să fac curat în care stăteam, dar am realizat că degeaba fac, riscam să mă îmbolnăvesc.

 

 

Doar jumătate de oră am stat acolo după care am plecat să îmi caut un loc în care să stau. La început a fost un pic intimidant pentru că eram într-o țară străină și nu cunoșteam pe nimeni, dar nu am avut ce face, trebuia să îmi găsesc un loc decent unde să locuiesc pentru că alături de indieni nu îmi doream nici în ruptul capului. Să mă ierte Dumnezeu, nu am nimic cu ei, sunt niște oameni de treabă. Mereu zâmbesc și sunt bine dispuși, dar când vine vorba de curățenie, e grav. Stau prost la capitolul ăsta.

 

 

Iar pentru mine toată experiența asta am tratat-o ca pe o aventură, ca pe oportunitate de a învăța orașul, împrejurimile. Până la urmă eram în Manchester, era un loc unde îmi dorisem dintotdeauna să ajung acolo. Eram și aproape de stadionul celor de la Manchester United. Așa că am plecat. De când am ieșit de pe ușa casei unde ar fi trebuit să stau am știu că voi găsi un loc unde să pot locui, nu m-am îndoit nicio secundă de asta.

 

 

Și după trei ore, timp în care am sunat pe la tot felul de numere și am întrebat oamenii pe stradă unde pot găsi o cameră de închiriat, într-un final am găsit. Era așa cum mi-am dorit încă de la început.

 

 

Asta a făcut să îmi crească și mai mult stima de sine. Adică dacă m-am putut descurca într-o țară străină unde nu cunoșteam pe nimeni, cu siguranță că mă voi putea descurca în orice alt loc din lumea asta.

 

 

Dacă am o problemă, o rezolv singur. În felul ăsta dispar și durerile de cap pentru că nu mai sunt dependent de nimeni. Iar asta mă face să fiu mult mai responsabil pentru viața mea. Știu că dacă eu nu fac nimic, nu va veni nimeni să o facă în locul meu.
Cel mai tare este atunci când te ”dezlipești” de cineva care obișnuia să îți rezolve problemele în locul tău. Cineva care te făcuse să fii dependent de el sau de ea. Iar asta nu le va conveni. Nu le va conveni pentru că în felul ăsta nu vor mai avea control asupra ta. Unii nu își doresc ca tu să devii independent(ă). Gen cum sunt anumiți bărbați cărora nu le convine că iubita/soția/amanta devin independente față de ei.

 

 

Iar ca acestea să nu facă o asemenea ”prostie”, încep să le descurajeze. Încep să le spun n motive că nu este bine ceea ce vor ele să facă, că nu este bine să fie de capul lor, că este mai bine ca el să se ocupe de toate problemele lor, că ei sunt ”miezu”.

 

“Mereu sunt fericit, stii de ce? Pentru ca nu astept nimic de la nimeni, sa astepti intotdeauna doare. Viata este scurta, asa ca iubeste viata. Fii fericit si zambeste intotdeauna. Traieste doar pentru tine si aminteste-ti: Inainte sa vorbesti, asculta! Inainte sa scrii, gandeste! Inainte sa ranesti, simte! Inainte sa urasti, iubeste! Inainte sa renunti, incearca! Inainte sa mori, traieste!”

William Shakespeare

 

 

Dacă te comporți sau oferi ceva unui om în speranţa că se va schimba, mai târziu s-ar putea să suferi. Pentru că oamenii nu se schimbă dacă vrem noi, ci dacă vor ei.

 

Când nu te mai aștepți ca oamenii să fie perfecți, poți începe să îi placi pentru ceea ce sunt.
-Donald Miller-

 

Și până la urmă de ce să ai așteptări? Dacă nu aștepți nimic de la nimeni, nu ai cum să fii dezamăgit! Pentru că nu toată lumea răspunde în același fel, nu toată lumea se comportă la fel precum o faci tu.

 

 

Acum ceva timp, i-am spus unei persoane apropiate(credeam eu) ceva ce trebuia să rămâne doar între noi doi. Acel om a înțeles, mi-a spus că nu va mai spune nimănui, chiar s-a și jurat că nu va spune nimănui. Doar că la vreo două zile ce să vezi, toți cunoscuții știau de acel lucru.

 

 

Cum poți reacționa într-un astfel de moment? Poți să țipi? Nu! Poți să înjuri? Nu! Poți să te iei de cel/cea care a spus la toată lumea ceva ce trebuia să rămâne doar între noi doi? Nu, pentru că nu rezolvi nimic.
Cel mai bun mod(pe care l-am descoperit până acum) este să îl/o lași în pace. Analizezi situația, extragi doar partea bună și mergi mai departe. Iar pe acel om îl excluzi din viața ta.

Alex Ureche

One thought on “Atunci când nu aștepți nimic de la nimeni, nu ai cum să fii dezamăgit!

  1. pai in viata nu trebuie sa ai asteptari de la nimeni tu singur trebuie sa stii ce trebuie sa faci in viata si ce nu trebuie sa faci in viata nimeni altcineva fiecare trebuie sa raspunda pentru el insusi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *