Cu cât un lucru te deranjează foarte tare, cu atât atașamentul este mai mare. Dacă te deranjează foarte mult ceea ce spun alții despre tine înseamnă că ești atașat de dorința de a fi plăcut de toată lumea. Cu cât rezistenţa de a încerca o idee nouă este mai puternică, cu atât atașamentul față de idea veche este mai mare. Și ține de tine să te eliberezi de toate dogmele învățate în trecut astfel încât să poți evolua. Cum se spune în popor, să te eliberezi de omul vechi şi să îi dai voie celui nou să iasă la suprafaţă.

 

Cel mai mare atașament pe care l-am avut a fost legat de bani!

Nu îmi plăcea să dau bani la alții. Îmi plăcea să îi ajut, dar cu ceea ce știam, cu ce învăţasem, dar mai puțin cu bani. Îmi plăcea să îi văd cum cresc în cont, cum acea sumă se face din ce în ce mai mare. Asta făcea să îmi ”umple” sufletul de bucurie și să mi se frângă atunci când îi vedeam cum scad.

 

Eram atât de nesigur și atât de atașat de ei, de faptul că îmi doream să îi văd cum cresc în cont încât nu numai că nu dădeam la alții, dar nu îmi dădeam nici mie. Îmi refuzam o grămadă de plăceri doar pentru simplu fapt că nu voiam să văd cum îmi scade contul. Nu îmi cumpăram haine, le purtam pe aceleași în fiecare zi, aveam o mașină veche de 20 de ani care niciodată nu a avusese rezervorul plin, mă condamnasem singur la suferință.

 

Și eram frustrat pentru că vedeam că am bani și că pot să fac una alta, dar nu o făceam de frică că îi voi pierde.
Asta până într-o zi când cineva drag mie și care știe mult mai multe decât mine mi-a spus că nu este bine ceea ce fac și că trebuie să învăț să dau și altora dacă vreau și eu la rândul meu să primesc mai mult. Pentru că eu nu făceam altceva decât să blochez acea energie banilor, a abundenței, nu o lăsam să circule. Mă comportam ca și când aș fi avut o centrală de apă, iar toată apa aș fi ținut-o doar pentru mine fără să dau la nimeni, nici măcar mie. Eram ca Smeagol din Stăpânul Inelelor, ”my precious”.
Până atunci donam, dar o făceam din an în paște și când o făceam dădeam maxim 100 de lei pentru că mai mult nu voiam, mă durea inima, la propriu. Odată am dat niște bani la o biserică și după ce am făcut asta m-a durut în piept. Doar simplul gând că trebuie să dau bani mă înspăimânta.
După ce mi s-a spus că am o relație proastă cu banii în sensul că nu dau la alții și nu îmi dau nici mie, la câteva zile a avut loc un cutremur destul de măricel, s-au zguduit destul de tare lucrurile prin casă, iar câțiva pereți s-au și crăpat.
Ăla a fost momentul care m-a făcut să realizez că dacă în acel ar fi fost un cutremur mult mai mare și ar fi căzut tavanul peste mine și aș fi murit sub dărâmături, banii pentru care muncisem și pe care îi țineam în bancă fără să fac nimic cu ei nu ar fi fost nimănui de folos, ci doar băncii.
Și pentru că totul se întâmplă cu un scop, mai târziu în acea zi am auzit pe cineva care are foarte mulți bani spunând că bogăția pe care el o are, banii pe care îi strânsese până atunci de fapt nu sunt ai lui ci a Lui Dumnezeu și că este de datoria lui să dea și celor care nu au.
A doua zi, după ce m-am trezit primul lucru pe care l-am făcut a fost să donez o anumită sumă unui ONG.Am donat o sumă pe care înainte doar dacă mă gândeam că trebuie să o dau mă lua cu palpitații.
După ce am făcut-o m-am simțit mai ușor, parcă mi s-a luat o greutate de pe umeri. Și nu a fost nicio tragedie dacă am văzut că am mai puţini bani în cont, chiar nu m-am simţit deloc rău, m-am simţit bine, am făcut o faptă bună care va ajuta multă lume pentru că până la urma noi şi de asta suntem aici ca să îi ajutăm şi pe alţii, nu doar pe noi.
Fiecare are un astfel de atașament, nu neapărat legat de bani, că nu toată lumea este interesată să aibă foarte mulți bani în cont. Dacă au ce mânca, unde dormi și pe cei dragi aproape sunt cei mai fericiți oameni din lume.
Toată lumea are un atașament peste care îi este greu să treacă, dar nu imposibil. Așa cum am scris mai sus ține de fiecare să îl identifice, să înțeleagă de ce îl are, să scape de el, să se vindece și să meargă mai departe.

 

Alex Ureche

2 thoughts on “Atașamentele produc suferință!

  1. Ohooo. Ce ma regasesc in articolul asta. Am facut aceeasi prostie. Eram un zgarcit. Vroiam mai mult si mai multi bani si munceam si mai mult ca sa am si mai multi bani si nu faceam nimic cu ei, nu ajutam pe nimeni. Nici macar familia. Cand cineva avea nevoie de ceva, ma enervam foarte tare pentru ca se bateau orgoliile in mine: unu nu vroia sa dea bani, celelalalt nu accepta sa zic nu. Da, am un mare defect, nu prea pot zice nu. Dar, acum am invatat ca trebuie sa traiesc simplu. Sa stiu cand sa zic stop la goana asta dupa bani, sa te bucuri de ceea ce ai, si sa iti traiesti viata (cu responsabilitate, si dupa prioritati), si mai ales sa ajuti. Ceea ce ai invatat, sa dai mai departe. Primesti ceea ce oferi.
    O zi placuta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *